Biblia sinodală · 33 de versete
1Un răspuns blând domoleşte mânia, iar un cuvânt aspru aţâţă mânia.
2Limba celor înţelepţi picură ştiinţă, iar gura celor nebuni revarsă prostie.
3Ochii Domnului sunt pretutindeni, veghind asupra celor buni şi asupra celor răi.
4Limba dulce este pom al vieţii, iar limba vicleană zdrobeşte inima.
5Nebunul nu ia în seamă învăţătura tatălui său, iar cine trage folos din certare se face mai înţelept.
6În casa celui drept sunt comori fără de număr; în câştigul celui fără de lege este tulburare.
7Buzele celor înţelepţi răspândesc ştiinţa, dar inima celor nebuni nu.
8Jertfa celor fără de lege este urâciune înaintea Domnului, iar rugăciunea celor drepţi este plăcerea Lui.
9Calea celui nelegiuit este urâciune înaintea Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după dreptate.
10O certare aspră capătă cel ce părăseşte cărarea; cel ce urgiseşte mustrarea va muri.
11Iadul şi adâncul sunt cunoscute Domnului, cu atât mai vârtos inimile fiilor oamenilor.
12Celui batjocoritor nu-i place dojana; de aceea el nu se îndreaptă spre cei înţelepţi.
13O inimă veselă înseninează faţa, iar când inima e tristă şi duhul e fără de curaj.
14Inima înţeleaptă caută ştiinţa, iar gura celor nebuni se simte mulţumită cu nebunia.
15Toate zilele celui sărac sunt rele, dar inima mulţumită este un ospăţ necurmat.
16Mai bine puţin întru frica lui Dumnezeu, decât vistierie mare şi tulburare (multă).
17Mai mult face o mâncare de verdeţuri şi cu dragoste, decât un bou îngrăşat şi cu ură.
18Omul mânios aţâţă cearta, pe când cel domol linişteşte aprinderea.
19Calea celui leneş e ca un gard de spini, iar calea celui silitor e netedă.
20Fiul înţelept bucură pe tatăl său, iar fiul nebun nu bagă în seamă pe maica lui.
21Nebunia este o bucurie pentru omul fără minte, iar cel înţelept merge pe calea dreaptă.
22Punerile la cale nu se înfăptuiesc unde lipseşte chibzuirea, dar ele îşi iau fiinţă cu mulţi sfătuitori.
23Omul se bucură pentru un răspuns bun ieşit din gura lui şi cât e de bună vorba spusă la locul ei!
24Înţeleptul merge pe cărarea vieţii ce duce în sus, ca să ocolească drumul iadului care merge în jos.
25Domnul prăbuşeşte casa celor mândri şi întăreşte hotarul văduvei.
26Gândurile cele rele sunt urâciune înaintea Domnului, iar cuvintele frumoase sunt curate (în ochii Lui).
27Cel ce umblă după câştig nedrept îşi surpă casa lui, iar cel ce urăşte mita va trăi.
28Inima celui drept chibzuieşte ce să răspundă, iar gura celor nelegiuiţi împrăştie răutăţi.
29Domnul se ţine departe de cei nelegiuiţi, dar ascultă rugăciunea celor drepţi.
30O privire binevoitoare înveseleşte inima şi o veste bună întăreşte oasele.
31Urechea care ascultă o dojană folositoare vieţii îşi are locaşul printre cei înţelepţi.
32Cel ce leapădă mustrarea îşi urgiseşte sufletul său, iar cel ce ia aminte la dojană dobândeşte înţelepciune.
33Frica de Dumnezeu este învăţătură şi înţelepciune, iar smerenia trece înaintea măririi.