Biblia sinodală · 66 de versete
1Eu sunt omul care am văzut nenorocirea sub varga aprinderii Lui.
2El m-a purtat şi m-a dus în întuneric şi în beznă.
3Da, împotriva mea întoarce şi iar întoarce în toată vremea mâna Sa.
4Mistuit-a trupul meu şi pielea mea, zdrobit-a oasele mele;
5A ridicat zid împotriva mea şi m-a înconjurat de venin şi de zbucium,
6Mutându-mă în împărăţia morții, ca pe morţii cei din veac.
7M-a împrejmuit cu zid şi n-am pe unde să ies, îngreuiat-a lanţurile mele;
8Chiar când strig şi răcnesc, rugăciunea mea nu se aude;
9El a astupat cărările mele cu piatră şi a întortochiat potecile mele.
10El a ajuns pentru mine ca un urs la pândă, ca un leu în ascunzătoare.
11Rătăcit-a căile mele, m-a sfâşiat şi m-a pustiit;
12A încordat arcul Său şi m-a aşezat ca ţintă săgeţii Sale,
13Trimiţând în rărunchii mei pe fiii tolbei Sale.
14Făcutu-m-am de râs faţă de poporul meu, cântecul lor de batjocură în fiecare zi.
15El m-a săturat de amărăciuni, adăpatu-m-a cu pelin.
16A zdrobit de piatră dinţii mei şi m-a afundat în cenuşă.
17Tu ai răpit pacea sufletului meu, uitat-am fericirea
18Și am zis: «S-a dus puterea vieţii mele şi nădejdea mea în Domnul».
19Adu-Ți aminte de nevoia şi necazul meu, de pelin şi otravă!
20Să-Ți aduci aminte că împovărat este în mine sufletul meu.
21Aceasta voi pune-o la inimă, de aceea voi nădăjdui:
22Milele Domnului nu s-au sfârşit, milostivirile Lui nu încetează.
23În fiecare dimineaţă sunt altele, credincioşia Ta este mare!
24«Partea mea este Domnul, a zis sufletul meu, de aceea voi nădăjdui în El».
25Bun este Domnul cu cei ce se încred în El, pentru omul care Îl caută.
26Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.
27Bine este omului să poarte un jug din tinereţile lui;
28Să stea la o parte în tăcere, dacă Domnul îi dă poruncă!
29Să atingă pulberea cu buzele lui; poate mai este nădejde!
30Să dea obrazul lui spre lovire şi să se sature de ocară!
31Căci Domnul nu aruncă pe oameni pentru totdeauna;
32Ci El pedepseşte şi are milă după mulţimea milelor Lui.
33Că nu de bună voie umileşte şi pedepseşte pe fiii oamenilor.
34Când călcăm în picioare pe toţi robii pământului,
35Când călcăm dreptatea omului înaintea feţei Celui Preaînalt,
36Când nu dăm dreptate cuiva în pricina lui, oare Stăpânul a toate nu vede?
37Cine este Cel ce a grăit şi s-a făcut, fără numai Domnul, Care a poruncit?
38Nu iese oare din gura Celui Preaînalt binele şi răul?
39De ce suspină omul toată viaţa, fiecare pentru păcatul lui?
40Să cercetăm căile noastre, luând aminte şi întorcându-ne la Domnul!
41Să ridicăm inimile şi mâinile noastre la Domnul din Cer!
42Noi am păcătuit şi ne-am răzvrătit, şi Tu ne-ai iertat.
43Tu Te-ai înveșmântat cu mânie şi ne-ai urmărit; Tu ai ucis fără milă;
44Tu Te-ai ascuns în nori, ca să nu străbată rugăciunea la Tine;
45Tu ai făcut din mine o măturătură şi un gunoi, în mijlocul popoarelor.
46Toţi duşmanii noştri au deschis gura împotriva noastră;
47De spaimă şi de groapă am avut parte, de pustiire şi de ruină.
48Şuvoaie de apă lăcrimează ochiul meu, din pricina prăpădului fiicei poporului meu.
49Ochiul meu varsă lacrimi fără încetare, căci nu este uşurare
50Până să se uite în jos şi să privească Domnul din ceruri.
51Ochiul meu mă doare din pricina fiicelor cetăţii mele.
52Ca pe o pasăre m-au vânat fără cuvânt vrăjmaşii mei,
53Au vrut să nimicească în groapă viaţa mea, şi au aruncat cu pietre în mine.
54Ape năvăleau peste capul meu şi cugetam: «Sunt pierdut!».
55Chemat-am numele Tău, Doamne, din groapa cea mai dedesubt.
56Tu ai auzit glasul meu: «Nu astupa urechea la suspinul şi strigătul meu».
57Tu erai aproape în ziua când Te-am strigat şi ai zis: «Nu-ţi fie frică!».
58O, Doamne, Tu ai judecat pricina mea, Tu ai izbăvit viaţa mea!
59Văzut-ai, Doamne, apăsarea mea, ajută-mi şi-mi fă dreptate!
60Tu ai văzut toată răzbunarea lor, toate uneltirile lor împotriva mea;
61O, Doamne, Tu ai auzit ocările lor, toate chibzuielile lor împotriva mea,
62Graiurile potrivnicilor mei şi gândul lor ascuns împotriva mea.
63Priveşte: de stau sau de se scoală, eu sunt de râsul lor!
64Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mâinilor lor,
65Dă-le învârtoşare inimii, blestemul Tău să fie pentru ei!
66Urmăreşte-i cu mânie şi nimiceşte-i sub cerurile Tale, Doamne!