Biblia sinodală · 22 de versete
1Adu-ţi aminte, Doamne, de cele întâmplate, şi vezi ocara noastră!
2Moştenirea şi casele noastre au căzut în mâna celor străini, de alt neam.
3Am ajuns orfani, fără de tată, mamele noastre sunt văduve.
4Bem apa noastră cu bani, lemnele noastre le primim cu plată.
5Pe grumajii noştri stau prigonitorii şi, deşi n-avem puteri, nu ne dau răgaz.
6Întindem mâna către Egipt şi Asiria ca să ne sature de pâine.
7Părinţii noştri au greşit şi nu mai sunt, dar noi purtăm fărădelegile lor.
8Slugi ne stăpânesc şi nimeni nu vine să ne scoată din mâna lor.
9Cu primejdia vieţii noastre ne agonisim pâinea, în faţa sabiei care ne ameninţă în pustiu.
10Pielea noastră s-a înnegrit ca un cuptor de văpaia foametei.
11Ei au batjocorit femeile în Sion, fecioarele din cetăţile lui Iuda.
12Căpeteniile au fost spânzurate de mâna lor, feţele bătrânilor nu au mai fost luate în seamă.
13Flăcăii au învârtit la râşniţă şi tinerii s-au poticnit cărând lemne.
14Bătrânii nu mai stau la poartă, cei tineri nu mai cântă din alăute.
15S-a dus veselia inimii noastre, jocul nostru s-a schimbat în plâns.
16Căzut-a cununa de pe capul nostru; vai nouă, că am păcătuit!
17Pentru aceasta inima noastră tânjeşte şi ochii s-au întunecat.
18Muntele Sionului a rămas pustiu şi pe el se plimbă vulpile.
19Tu, Doamne, împărăţeşti în veci şi scaunul Tău în neam de neam!
20Pentru ce vrei să ne uiţi, să ne părăseşti atât de multă vreme?
21Întoarce-Te către noi şi ne vom întoarce; înnoieşte zilele noastre ca în vremea cea de demult!
22Sau Tu ne-ai urgisit şi Te-ai mâniat pe noi fără măsură?